Psihoterapia integrativa reprezinta o miscare terapeutica in psihologie, potrivit careia o psihoterapie eficienta trebuie sa faca uz de elemente teoretice si tehnici apartinand mai multor scoli terapeutice.

Spre deosebire de celelalte forme terapeutice, psihoterapia integrativa este flexibila, creativa si adaptabila la problematica fiecarui pacient.

Termenul „integrativ” se refera la:

• integrarea personalitatii, sau construirea unui eu coeziv din aspectele renegate, inconstiente si nerezolvate ale eului
• teoria integrarii sistemelor afective, cognitive, comportamentale si fiziologice, precum si a dimensiunilor sociale si transpersonale, in psihoterapie.

Abordarea integrativă oferă o viziune nouă, amplă, despre tratamentul psihoterapeutic. Plecând de la viziunea sistemica a ființei umane, de la conceptul corp-minte-spirit, prin abordarea integrativa se obține o înțelegere unitara a complexității ființei umane, în ansamblul funcționalității manifestărilor sale, permițând evaluarea și tratamentul unitar al pacientului pe fiecare din palierele sale, păstrând viziunea întregului și respectând unicitatea persoanei în contextul universal.